Asfintit




"Mai coboară, mai se suie,
Şi-nspre marginea pădurii
Stă la colţ de cărăruie.
Ostenit, pe-un zgheab s-aşază
Şi clipind tremurătoare
Genele lui argintate,
Ce mi-şi vede, ce mi-l doare?"

(Octavian Goga- Asfintit)

Comentarii

Mikiduta a spus…
De ce privesti in urma trist?
Oare ce a putut sa intunece lumina ta?

Sa fie oare din cauza destinului tau implacabil: nascut din noapte la inceputul fiecarei zile, numai pentru a fi inghitit de ea in fiecare seara, iar si iar.....

Sau sa fie oare destinul, la fel de crud, dar totusi atat de diferit, al celor pe care zi de zi ii vezi? Se nasc si mor, parcurgand o singura data acest drum.....

Trist si resemnat, dar si fascinant de spectacolul care se joaca pe o scena mereau in schimbare…..

De ce esti trist? Nu sti tu oare ca nu esti doar un simplu spectator pasiv ci un personaj discret, dar important pentru toti actorii de pe scena....
Nu esti tu oare cel care dupa deznadejde aduce speranta?
Dupa lacrimi, zambete?
Dupa ploaie, curcubeie?
Dupa intuneric, lumina?

Si totusi ce esti?

O simpla stea, corp ceresc fara suflet?
Sau poate o forta? Un miracol? Un ideal?
Real, concret, fizic?
Ireal, magic, spiritual?

Sau poate ceva mai simplu, dar si mai complet: viata….

Postări populare