[I] 'n fundul mintii!

Despretuiesc onori, avere;
De slava m-am hranit destul!
Alt orizont privirea-mi cere:
De-asa nimicuri sunt satul!
*
Sa nu-mi azvarle-atotputintii
Nici o favoare... Nu! n-o vreu!
Am o comoara-n fundul mintii;
De-ajuns imi sunt acuma eu!
*
Trec astazi ignorat prin lume,
Dar, trainic, las in viitor
Un semn, o glorie, unnume
Acestui imbecil popor!
*
Sa lingusesc telurici patemi?
Reptila eu?... Prea mandru sunt!…
Apollo calea demna-arate-mi
Pe-acest tampit, senil pamant.
*
Multime bruta si ingrata!
Cu-a mea cantare nu putui
In viata-mi sa te misc o data...
Si-odat ... o sa-mi ridici statui.
*
“A! esti nebun!” mi-au zis miseii.
“Da, sunt nebun!” raspuns-am eu…
Ca voi strigau si fariseii
Crucificand un Dumnezeu!
*
Tenebre fara fund ma-nghita,
De-oi face din divina harfa
O palida prostituata
Si din cantarea mea o marfa!
*
Pe coardele acestei lire,
Voi intona un cant sublim:
Poet sunt! nu voi umilire...
Poetii... nu ne umilim!
[I. Luca Caragiale - Da... NEBUN]