Aroma Lemnului

"Mă scald în cuvintele vechi
ca într-o apă repede de munte
printre păstrăvi la umbră de alun
în fiecare dimineaţă mă adun
pentru o nouă zi pe pridvor.
Ea închega caş, punea tiparele la fum:
eu număr sărutările romboidale
ale tiparului, alunec pe structura
spiralată a ochiului sculptat în lemn
mă desfăt în desfacerea de funcţional –
tiparele mele au rămas drept sculpturi
ca o gramatică a verbului, tăcerea
se conjugă cu lacrima. Soarele
se răsfrânge în lemn ca un cocoş
care sfâşie tenebrele nopţii.
Tiparele ei de caş aşteptau pe poliţă
cuminţi ceasul, numărau picăturile
ascultau aroma lemnului de brad;
tiparele mele încheagă declinările
caută laptele sacru al cuvintelor
spuma silabelor albul adverbului
semnul de arin al daltei divine
cercurile delicioase ale cunoaşterii
asimetria subtilă a astrelor."
[Tipare de Cas]