Suflet Lichid

Ploaia e o apa vie, o viata impartita

In mii de bucatele, un suflet lichid, care creste
Si cade din cer lent si loveste
Lumea murdara cu puritate..
Ploaia ne spala, ne curata, ne face sa parem
Ceea ce nu suntem in realitate,
Niste ingeri prin simturi si fapte..
Niste suflete hoinare si fugare
Ce cauta pe la fiece colt uitat alinare.

Dar dupa ce ploaia se opreste,
Verdele vietii si natura iar se vestejeste
Oamenii isi deschid ochii ,
Asteptand sa reapara soarele
Sa le incalzeasca trupul si vesmantul..
Pentru ca e mai placut sa fie caldura
Si rautate si ura
Decat ploaie rece si frig si luciditate.

Si asa..dupa ce trece potopul
Ingerii redevin oameni,
Poate chiar demoni cazuti din cer,lasand in urma
stropii reci si limpezi de ploaie
Care ar putea sa inmoaie
Toata amaraciunea lor..

Trece ploaia, vine soarele..

Ingerii se transforma in oameni.

Oamenii sunt mai urati decat ploaia.
[PLOAIA]