"Noaptea la cetate" - Doar seara tarziu, se mai aud caii cum tropotesc peste pavajul sculptat de gramatica timpului trecut. Totusi strajerii cetatii isi fac datoria si vegheaza zidurile cetatii, lasand lampadarii secolului viitor sa isi faca datoria si sa le dea viata printr-o naturala nunanta galbuie. Pe la colturi se aud voci ascunse dincolo de obloanele inchise ale ferestrelor ce scriau pe atunci in pagini istorice o zi la curtea domneasca iar acum ingradind in rame foto banalele ruini al semnului de carte, ramas parca lipit, la capitolul "a fost odata o cetate".
Comentarii