P'un fir de iarba!

 Nu te speria.
Va fi atât de simplu totul
Că nici nu vei înțelege
Decât mult mai târziu.
Vei aștepta la început
Și numai când
Vei începe să crezi
Că nu te mai iubesc
Îți va fi greu,
Dar atunci voi pune
Un fir de iarbă să crească
În colțul știut al grădinii,
Să ajungă la tine
Și să-ți șoptească:
Nu vă speriați,
Ea este bine
Și vă așteaptă
La celălalt capăt al meu.

(Ana Blandiana -Intalnire)